duminică, 27 decembrie 2015

VIAȚA. FAMILIE. O revedere de Crăciun, 2015.

SĂRBĂTORESC CINSTITUL Crăciun...
cu doi dintre băieții mei, acum familiști în floarea vîrstei.


Unul m-a făcut acum niște ani bunic.

Nora așterne (și) azi de-o masă nemaipomenită.
Sub bradul lor, sumedenie de pachete, inclusiv pentru bunicul imperfect.
Care l-a moment dat și-a avut despărțit drumul, de al mamei lor.

La un moment dat, se pune de-o convorbire pe Skype cu pomenita fostă soție a mea și născătoare a lor. Dumneaei se află în Italia.

E un moment la care mă simt brusc precum într-un anumit folclor, să-i spun medical. Parcă-s aburul ce părăsește corpul recentului decedat, iar de la cîțiva metri privește detașat lucrurile...

Deasupra plăcutului schimb de gînduri bune în chestiune (e acolo și fiica-mi vitregă, soră bună și plăcută a băieților) realizez că toată acea societate decurge - de-a dreptul fizic - dintr-o mică nebunie de tinerețe.
Din înfierbîntarea (prelungită aproape zece ani) a doi tineri.

Aiureala aceea (altminteri onestă și plăcută lui Dumnezeu, ca să mă exprim precum în lucrări de suflet) a născut mulțimea cu picioarele pe pămînt, ce sporovîiește cu mama, aflată în Italia...

AȘ MINȚI să ascund că doamna cu pricina mă tulbură și azi...


Viața.

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu