E vorba de ceea ce a fost numit Marșul Alb, pentru eliberarea lui Marian Munteanu, la 13 iulie 1990.
Acum vreo trei ani am zis să trec pe hîrtie amintirile personale legate de acest moment (așa m-a și mirosit acea televiziune, a mă afla în treabă...)...
link
... Ca să umplu jumătatea de oră de discuție de acum, am revăzut acele rînduri, ocazie în care pîrdalnica minte a zvîcnit pentru alte asociații.
Astfel, am realizat că acel marș avut-a un caracter aparte. O anumită liniște, cred inegalabilă. Va fi contat albul coloristic al bluzelor îmbrăcate (semn de nonviolență, de nevinovăție se pare), dar și faptul că teribila represiune de la mijlocul lui iunie ne adusese la stadiul de ființe spășite, incapabile se emită vreun dram de sentimente negative. De aici atmosfera, în care mototoi și speriați de bombe se vor fi simțit neamenințați, neînfricoșați.
Ulterior, pentru că lucrurile nu stau în loc, pe eșichierul politic au intervenit schimbări. De pildă reacțiile internaționale la mineriadă. Iar, în toamnă, au survenit majorările de prețuri, moment cînd apare și Alianța Civică.
La manifestațiile acesteia din urmă, nu s-a ajuns la acte de violență, dar deja revenise încrîncenarea. ”Nouă lei un ou / Ați votat un bou!”
.
Pe temeiul regulii de trei simple, cînd condițiile au devenit prielnice, agresivitatea 'noastră' a sporit spre maximum. Nu ne-am împiedicat grozav în scrupule, atunci cînd am putut da și noi la cap - fizic! - dujmanului. Pentru asta, am uitat subit că minerii ne fuseseră cei mai siniștri și mai huliți dușmani, c-un an și-un pic în urmă.
Vă dați seama, bineînțeles, că mă refer la înfruntările din septembrie 1991...
.
PS
Mi-am revăzut jurnalul din iulie 1990.
Sesiune de pus afișe (între Facultatea de Drept și Universitate), privind Marșul. Un fesenist, bănuindu-ne studenți, se ia de noi: „Mai bine ați învăța”.
Zavergii i-au replicat scurt: „Dumneata ai și față de om care s-a spetit învățînd!”
