luni, 11 ianuarie 2016

ISTORIE. 20 decembrie 1989, București

20 DECEMBRIE...
.
Îh.
Dureros de tensionate au fost zilele, acum 26 ani...

Eram rupți interior de secvențele audio cu împușcături de la Timișoara.
Iar noi, bucureștenii, nu 'mișcam' deloc...
Pe acest fond, Ceaușescu (revenit din Iranul unde fusese) răsucește cuțitul în rana neputințelor noastre, ținînd discursul știut...

Prin fabrici, s-a pus de sinistrele (mai ales în acel context) adunări ale oamenilor muncii... „Huliganii de la Timișoara”.

PE 21 DECEMBRIE, nu am urmărit televizorul (de fapt, nici nu aveam - pînă și procurarea a așa ceva era o problemă!).
În autobuzul 179 parcă - parcă mă și văd la scara din mijloc - un coleg din așa-numita TESA (el, nu eu) m-a întrebat dacă am aflat ce e prin centrul Bucureștiului...
„Nu...”

Deprimare și la serviciu - eram schimbul II - apoi, unde s-au mai adunat ceva informații (fuseseră colegi duși la faimosul miting din acea zi).

Spre seară, au început să se audă împușcături dinspre centrul urbei (mă găseam aproximativ în platforma „23 August”).
Nu mai țin minte ce au relatat, peste noapte, la „Europa Liberă”. Dar stat-am tîrziu pe recepție. Nu doar eu: sunetele aparte ale compatrioților muchenezi răzbăteau prin pereți, semn că vecinii nu se îndeletniceau nici ei cu altceva...

Cert este că în dimineața următoare 'ața' m-a dus șnur, să dau un ochi, la fața locului...

Mda...
A fost cîndva.
26 ani...

Parcă și-acum mi se lasă pomeții în aval, a tensiune multă...

Aș putea spune că abia în noiembrie 1996 am răsuflat cît de cît ușurat, la victoria Convenției Democratice...
Dar și de-acolo au plecat (inevitabile) belele.
.
Viața.
.
https://www.youtube.com/watch?v=ZN49psDM0_0
.
PS
Mai tinerii pot întreba generația mea, plus cele mai vechi, cum am suportat așa individ...
Da, pare o aiureală...
Istoria se află însă rareori fată de treabă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu