vineri, 20 mai 2016

Spre jur 8. Și o adăugire.





https://www.academia.edu/25347729/Spre_Jur_8


Facebook, această rețea de socializare lamare modă în al nostru deceniu doi, mi-a fost un drog.
Sper să nu se simtă jignit, dumnealui, de afirmație. Și revoltat că, după ce l-am folosit din greu, îl dau la gunoi, cu acest apelativ chiar.

.
Bineînțeles că, drog fiind, nu poți paria cu nimeni, a nu te întoarce la cîntecu-i de sirenă. Riscul paște inclusiv pe cel care  notează aste de-aici.
.
Dar e foarte posibil a mi se fi încheiat o etapă.
Zic asta, dacă tot mă aflu pe acest blog, cu gîndul la anterioara perioadă, întru scris verzi și uscate.
Care s-a produs aici, pe blog, prin 2008-2012.


A trecut pe hîrtie (fie ea și virtuală) atunci poate și lucruri utile, cum fură cele legate de istorie munte.
De la care am trecut pe Facebook - va fi fost mirajul unei atenții sociale mai ample și mai prompte -, cu rînduri axate cu precădere  spre psihic, dar și socio-politic (mult întrepătrunse altminteri).

.
Precizarea de azi nu e un semn al reluării muncii de blog.
Îmi pare o etapă scursă, iar asta din nu tocmai lesne recognoscibil motiv. Nu mai aduce necesare sufletului.
Pentru a fi și mai dur, nu izbutește a acoperi insuportabile sufletești.

Treaba asta din urmă sună al naibii de urît, dar 
îmi pare a fi - totuși - o caracteristică a existenței umane (e foarte posibil ca specia/Dumnezeu să o plaseze intenționat în noi., pentru a ne agita de nebuni spre prioritățile dumnealor).

Nu am nimic stabilit ca țintă.
Pot intui doar că, de iei o găleată cu lichid din ocean, acesta din urmă va umple iute golul. Va pune El ceva în loc...
Altminteri, sper să pot evita vreun ton festivist, acum... Perioada de viață, a treia, nu e una tare plăcută, chit că șanse de rut gîtul sînt mai puține decît în precedentele.
.

Păi.
S-auzim de bine.

.

Mă întrebați de final ce părere am despre cele opt opuri (netipărite altminteri), a căror serie o încheie cel semnalat azi?
Mmmm...
Aș minți s-ascund c-am investit încredere în ele, de-a dobîndi băgare în seamă socială. Care ascunde 
așa ceva, mîna pe condei avînd, e treaba lui.
Se pare însă a-mi fi calculat însă greșit pașii, viitorul. Dar la vremea cu pricina a prins bine...


Exista o vorbă, la vremea Revoluției franceze, cum o vor fi petrecut-o unii ori alții. Cineva a răspuns,  ca semn de mare noroc: „Am trăit” (în vreme de tăiat capete la greu...).
Cam așa și cu fudulele scrise în chestiune, m-au ajutat a supraviețui psihic.

.

Dacă s-o alege, în timp, ceva de ele?
Nu pot ști.
Pînă una la alta, la ceas de frumos mai 2016 aflîndu-mă, nu-s rușinat de ele, iar în paralel - asemenea scriselor anterioare de pe blog - mă bucur că am profitat de acel dor al punerii de hîrtie.
Care nu ține e o veșnicie. Cum a fost și cazul unor mari speranțe profesionale, pe la un 40 ani (personali).



Legat de conținut scrise-mi Facebook, cred că ele că bine lucrurile. Dar, realitatea (umană) fiind complexă, le poți lua în seamă doar cînd ții a-ți băga o grenadă fără cui în ogradă. Mă refer la tipul uman clasic.
Mă amuz un pic, la ideea-mi de ieri, de-a trimite unui sus-pus link spre pomenitele scrieri, chit că acolo e pusă nițică bombă la baza eșafodajului care l-a suit (inclusiv pe) pe dumnealui în culmi...




Păi, s-auzim de bine.


.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu