miercuri, 15 iunie 2016

Aniversare, de tură montană.

MAI ALES cînd aduni ceva anișori (se zice că e o treabă inevitabilă...), venirea datei cutare a anului se raportează scurt la o alta din trecut..
Așa trimiteri îmi sînt îndeobște legate de munte, dar nu numai.
.
La un 13 aprilie, mintea fuge la întîiul meu mariaj, mai exact la consacrarea lui civilă.
Un 29 septembrie e aniversare a unei ture aparte (și demult) în Colțul Mălinului.
.
Legat de 15 iunie cel de azi, relația se face (delicios...) cu un drum în Valea Seacă a Caraimanului, alături de amicul (fie și doar pentru o vară alături, în drumuri de munte) Vlad Seabrov/Seabru.
.
Cînd Bucureștiul se va fi sastisit de zile caniculare, Seaca regalează cu mers pe zăpadă, plus vedere din unghi aparte a Crucii Caraiman.






Mai apoi, dibuirăm drumul spre Țancul Uriașului, sosind pe creștetul îngust al acestuia.







Deși par luate pe loc plan, următoarele două imagini sînt de pe Țancul Uriașului...



Vreme fiind destulă (veneam cu trenul de noapte), a fost vreme de cules rododendron (da, posed acest urît obicei - vă invit la un ceai... Refuză careva?). Amicul Vlad e în poză cu ceea ce se numea în epocă 'pungă - de plastic - de un leu'.






Pentru că timp rămăsese, din preajma Portiței (unde urcasem pe Valea lui Zangur) ne-am dus în Creasta Picăturii.









Rapel în Hornul I, din fața Hornurilor.


Nu mai știu exact pe unde am coborît în Valea Albă de acolo, dar mă pot uita în însemnările vremii... Din poze reiese că urmară rapeluri pe Fața Înaltă...




... deci am urmat Albișoara Turnului. Varianta (mai rapidă) prin ceea ce am numit Vîlcelul lui Cantuniari am descoperit-o după doi-trei ani, parcă...
.
PS

Nu aș regreta în exces trecerea timpului, respectiv ușurința deplasării prin abrupt de la 1985 (comparativ cu acea de azi).
Sînt perfect conștient - chiar ateu găsindu-mă acum - că a fost o chestie de baftă, a nu fi pățit nimic în atîtea ture deloc simple. În context, și aducîndu-mi aminte abia acum, la unul din firele Secii unii dintre noi a alunecat pe zăpada de-acolo. Cu multă baftă s-a oprit nu departe (30 metri?). Sentimentul unei asemenea plecări e sinistru, fie că îi ești protagonist, fie coleg de tură. Nu am vrut aici a completa prăpăstios anterioarele. Pur și simplu, minunate și neminunate au făcut partea din acea viață. Care mi-a făcut frumoasă Viața deceniilor-de-mijloc (ba și cele de mai tîrziu...) .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu