miercuri, 29 iunie 2016

Că tot am fost recent între Ace...

... prin versantul nordic al Morarului.
Poate interesant.

Turele personale din vremi demult apuse îmi par a ține nu doar de-o viață anterioară, dar timpul scurs aproape că le-a transformat în povești.
.
Mai să fie puse alături de relatările despre înaintași, ale unui tip oarecare...
.


















Altminteri nu a inventat subsemnatul apa caldă... Au umblat pe-acolo înainte-mi zeci de inși.
Între care Sorin Tulea, în 1934 parcă (imagini din albumele lăsate de acesta).

.
 Săritoarea I, pe care altminteri nu doar întîiul explorator al locurilor (Alexandru Beldie) o ocolea, dar și cel care a suit în epocă „Furcile” din peretele Gălbenelelor!

 Nu știu care-i această săritoare. N. Baticu pomenește de una cu trei ferestre - posibil să fie aceasta, ulterior ea surpîndu-se (căci azi nu mai e).

 Probabil săritoarea din Rîpa Mare, deasupra Brîului de Mijloc. Fotografuil Tulea nu dă detalii asupra locului.

Pare că echipa lui Tulea a ieșit pe [Rîpa Vîntului], către strunga colțului omonim (numit de E. Cristea ulterior drept Retezat)


Ajunși în strunga Acului Mare, vedere spre Coștila. Se ghicește în apropiere muchia lăsată de Acul Mare spre SV.




În direcție opusă, din aceeași strungă, Bucșoiul.

Sorin Tulea

...Ori un grup „Metropola” condus de Niculae Baticu, cu domnișoare leoarcă de ploaie - dar unde se găsea forță a cînta un șlagăr al vremii: „Lili, Lala și cu Lulu...” (trimitere la soția lui Titi Ionescu)

PS
În imaginile (o idee) mai recente, alături de mine se află Virgil Ionescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu