marți, 28 iunie 2016

Considerații tembele despre ură.

Tare lesne ne pornește ura, spre careva...
.
Așa voiește dumneaei, Firea umană.
Iar eu nu țin a mă certa cu dînsa.
.
.
Să urăști pe cineva...
.
Oare de ce nu se organizează simpozioane pe subiectul acesta?
Sesiuni de comunicări.
.
”Ca să nu dea idei, domnu Ordean...”
.
Eu unul nu cred că s-ar dărîma ceva - prin Cer ori mai jos - de-am medita cine e Ura și ce vrea ea de la viață.
Și unde se ridică vreunul și cuvîntă: „Io cred că ura e însoțită de sentimente ca ăsta... Te ia de la inimă cu un fel de așaaa... Nu știu cum să mă exprim, stimabililor...”
.
.
PS
Ședeam de vorbă cu o rudă apropiată și mă minunam/speriam de cîte bestii se porniră taman atunci, spre bietul om din fața mea!
Cel mai sănătos este a comunica (sper că nu sosește sfîrșitul lumii, cu așa prilej). „Uite, coane, ce nenorociri umblă prin suflet de român... Zi și tu!”
.
Ca un făcut, nici respectivul eu-i interioricește foarte departe. dar ne străduim amîndoi să 'dăm frumos'.
.
Să vedem ce iese...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu