vineri, 10 iunie 2016

MUNTE. 'Ață' spre vechi obiceiuri montane



MĂ AFLU iubitor de abrupt al Bucegilor - acel zid ridicat deasupra Buștenilor Prahovei.
Și implicit de hălăduielile prin zonele montane sălbatice.

Uneori simți nevoie de-o pauză de la așa ceva.
Precum duminica trecută, cînd nu tocmai ușor am acceptat o tură zice-se banală, de la Sinaia la Vîrful cu Dor.



























Vechile obiceiuri nu s-au lăsat deloc înfrînte.
Ele au constat în două surori în sine foarte diferite. Lîncezeala pe-o pajiște (în acest caz estivală, cu rododendron abia desfăcut).
Respectiv - ajuns finalmente în șaua Vîrfului cu Dor - în dorul de-a vedea ce-o fi pe-un brîu de sub flancul răsăritean al acestuia. Și de unde urma să cobor la un traseu marcat din zonă - cerc roșu.


















În ultima situație, lucrurile trag iute spre umblatul 'langa' prin sălbăticii. Probabil e amplasat discret, pe-acolo, un magnet...

Deși inițial, sub acel brîu, se face un oarece perete (iar îndrăznețul nu are, azi, pui de coardă în bagaj), mai spre sud poți coborî lesne - poate doar cu grijă a hăuli din cînd în cînd, ca să nu dai chiar neașteptat de vreun urs.












Poteca 'envizajată' apare respectiv iute. Arată chiar frumos, cu un singur defect: urcă. Or ăsta nu mi-i acum vreun lucru dorit.








... Cum te marchează lenea de a reveni în poteca spre cota 1400, zici să cobori prin pîlnia largă de brazi, din aval. În zona Sinaiei, nu?, există doar versanți pașnici - sau barim așa se văd din tren.
Dumnealor au însă generala însușire de a conduce într-o vale. Care-i destul de abruptă, cu inerentele săritori.
Iar, la început de iunie, dotată cu un curs abundent de apă.






Așa că doritorul - inițial - de zone domoale avu ceva de furcă, pe-acel braț nordic al Văii Vînturișului. S-a terminat din fericire fără accidente (două zgîrieturi plus urzicături nu se pun...). De notat repetatele treceri de pe un mal pe altul, deasupra șuvoiului, soldate fără mari udături la gheată.




Finalmente s-a ieșit într-un vechi drum asfaltat, iar de aici în șoseaua Moroieni - Sinaia. Timpul fugise, dar nu îndeajuns pentru a pierde ultimul personal spre București.



În compartimentele acestuia, pălăvrăgeală frumoasă cu Marian Curculescu și amici.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu