marți, 12 iulie 2016

Aceleași rute, dar peste timp.

Poate interesant.
Că tot am fost recent prin versantul nordic al Morarului.
.
Turele personale din vremi demult apuse îmi par a ține nu doar de-o viață anterioară, dar timpul scurs aproape că le-a transformat în povești.
.
Mai să fie puse alături de relatările despre înaintași, ale unui tip oarecare...
.
Altminteri nu a inventat subsemnatul apa caldă... Au umblat pe-acolo înainte-mi zeci de inși.
Între care Sorin Tulea, în 1934 parcă.
Ori un grup „Metropola” condus de Niculae Baticu, cu domnișoare leoarcă de ploaie - dar unde se găsea forță a cînta un șlagăr al vremii: „Lili, Lala și cu Lulu...” (trimitere la soția lui Titi Ionescu)
.






















PS
În imaginile (o idee) mai recente, alături de mine se află Virgil Ionescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu