marți, 12 iulie 2016

Am tot stat a privi un bolovan (din Moraru)

... așezat pe un fel de țanc.
Nu înțeleg și pace cum a ajuns el acolo.

În alte situații, mai pricep că a venit de dus și s-a oprit în vreo variantă 1 din 10.000.
Dar ăsta de-aici!... De unde moaș-sa a putut sosi, și cum de s-a oprit acolo?!
După cum, am îndoieli că vreun proces de eroziune a sculptat frumos în juru-i, de-a rămas numai el acolo...

O să ajung ca-n bancul ăla cu românul mirat de performanța neveste-sii, de a-i face un copil mulatru...
„Cum p... mă-sii!...”





Colțul e pe-o muchie pe stînga Vîlcelului Morarului din Moraru, nițel sub Brîul de Mijloc.
N-ar fi întîia situație de acest gen, de care - dincolo de toate - mai degrabă mă amuz.

Ceva asemănător e - de pildă - cu Colțul Crăpat din Coștila nordică. Cum moaș-sa a picat acolo un bolovan, exact între brațele ca de foarfecă ale unei strungi...




.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu