sâmbătă, 30 iulie 2016

Una, alta - pe versant sudic al Caraimanului

Capră neagră, nu mult sub Brîul Mare al Caraimanului.





(dacă tocmai avea preocupări excretorii, să fiu scuzat!)

La ora aceea de tîrzie după-amiază, mai multe superbe exemplare de capră neagră se aflau la siestă, pe prispe din zonă. Mai să zici că-s motani somnolenți pe acoperiș de magazie.

Panglica ce se vede în plan secund - cu o surpătură pe ea - aparține Brîului Mic al Caraimanului (unii confrați îi spun Brîul Mic de Jos), și care dincolo de muchia vizibilă se angajează într-un parcurs accentuat aerian.

Este drept că în materie de dificultate brîuri întotdeauna e loc de mai rău - cazul Traversării Rafail, pe unde-mi umblară pașii (și marile emoții) acum o săptămînă.
Ori al fratelui brîului de aici, aflat imediat mai jos - care n-apucă să ducă departe, în prăpăstiosul Zid sudic al Caraimanului...


Bazinul hidro unde stă la soare capra din poză ține de-o vale numită de subsemnatul a lui Beldie (un înaintaș vorbește aici de „Vîlcelul Dracilor”)

Legat de primul, peste cîteva ceasuri de la momentul reprodus foto, am trecut prin fața acelui centru turistic din preajma Telecabinei Bușteni , și purtînd numele lui Alexandru Beldie.






Agenţia AMOS News




Foto: Nicolae Leonăchescu, pe coperta lucrării „Ing. Alexandru C. Beldie” 



Am avut un sentiment ciudat, acolo...

Să cunoști un om, iar după o vreme să-l vezi nume de instituție (fie și mititică)... Nu tratez aici lucrurile în vreo cheie morală, cît observ că interiorul e derutat, neștiind cum să-și ia cunoștința de altădată: drept om, ori 'statuie'...
.
Lucrurile stau mai simplu în cazul vreunui fost amic de munte ce ajunge - să spunem - a da numele vreunui refugiu alpin.
.

PS
Ca un făcut, Beldie era cel care vorbea cîndva de Mihai Haret, ca fiind Nepotul statuii (e vorba de aceea a lui Spiru Haret, din preajma Universității bucureștene)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu