marți, 12 iulie 2016

Cum revezi un loc (montan) drag după mulți ani...

Un subiect mai rar (deloc?) dezbătut.
Cum revezi un loc drag după mulți ani.

Zic asta după reîntîlnirea cu talvegul inferior al Albișoarei Hornurilor (pe care l-am ocolit în draci de niște decenii).
El era probabil același, dar parcă-l mai vizitasem într-o viață anterioară.
Eventual nu fusesem eu acela.
.
În paralel, observam ieri că-n lucrările montane de oarecare succes trebuie (cam neapărat) să scrii pe gustul celuilalt. Care deseori nu doar e al altuia, dar e clădit și la fără frecvență (și implicit pe bază de cărți roze).
Iar aici ai de ales.
Ori rămîi tu și nu faci compromis (și te va publica/citi tata mare, cel din groapă), ori scrii pe gustul publicului.

Rotind ochi în jur, mi-i de recunoscut că un Walter Kargel nu face compromisuri în cartea-i de memorii apărută acum cîțiva ani (la bani mărunți, nici înainte n-a prea făcut).
Dar pentru a fi acceptat cum ești trebuie deja să fi ieșit dintre oamenii obișnuiți, să zicem pe calea vîrstei (ori reușind - să zicem - prin cele străinătățuri).



PS
În imagine, Marius Sevac, la prima noastră trecere prin Albișoara Hornurilor, Caraiman, Bucegi..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu