duminică, 31 iulie 2016

Dictatura minorităților.


Subiect delicat...

Se face mult caz, de la o vreme, cu o tiranie (sosită via Uniunea Europeană) a minorităților, asupra majorității.

Poate așa ceva se află exces, dar nici nu opusul său nu mi-i rușine!


Spun asta cu ochii la crucea pusă (2009?) de niște majoritari la verdeața Văii Albe.




Nici prin gînd să le dea, că poate-s unii ce nu agrează așa prezențe, în acel loc! Deja frații sînt în poziția „Noi sîntem majoritari” - iar ceilalți niște rătăciți, sortiți iadului -, dacă nu cumva dumnealor se cred TOȚI, de sub soarele ăsta românesc.

„Noi sîntem cei mai mulți, bașca suportul lui Dumnezeu!”

În așa situație, nu se încurcă dumnealor, majoritarii, în grija de gustul altuia.
.
Paralelement, dacă e să pună careva vreo semilună / monument al ateismului în același loc, cruciatul nostru e de prevăzut a sări trei metri în sus... Și, după un moment de furie bîlbîită, să purceadă la niște explicații ce va fi mai mare dragul să asculți...

PS1

Cum e aia monument al ateismului?

Mmm, e de sondat - ca design -, cert este că va reprezenta pe-aceia avînd ca deviză: „Ne descurcăm și noi cum putem pe lumea asta, dacă Tata ăl de sus tot nu ne dă vreun semn, cît de mic, a exista...”


PS2

Apropo de cruci, nici ăi de vrură a-l pomeni pe George Nechita nu stătură a medita de-i bine ce fac, pe cînd plantară ditai troița, la Garderob-ul de pe Munticelu, în amintirea cuiva altminteri mort departe (fie și sub gloanțe vrăjmașe, la Revoluție).

E o chestie destul de nașpa, a trage așa tărășenie, unde-ți vine bine ție, fără a medita dacă sosește fericit și altora.

O să ziceți aici că iar mă aflu (mega)acritură, dar cred că problema rămîne, totuși...

Observații ca ale mele deranjează majoritatea inclusiv pentru că, dumneaei nefiind deranjată de gesturi precum crucile de mai sus, are în minte asigurarea că - de-o fi să pice cîndva la dor de-așa atitudini - nu o să-i zică nimeni dă-te mai încolo...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu