duminică, 31 iulie 2016

Iar passe temps. Sau totul curge...


Mamă, de cînd sînt ăștia - din poză - oale și ulcele!...
Cam de cît voi fi eu, la 2120...


(imagine postată de dl.  Mihai Mircea Totpal , pe fila RememberOrasulBușteni a Facebook:
Ce chestie! Să vii din nimic, și să te duci în nimic (vorba respectivă nu-mi are conotația biblică, de spărietură maximă)...

La vremea aceea umbla doctorul Alceu Urechia pe Brîul mare al Coștilei, vizibil în ultimul plan, iar Nicolae Bogdan - parcurgător (doar) al Văii Albe - pomenea cu respect așa întreprindere...


Iar vîrful Picătura - pare-se astupat de turla lăcațului sfînt - avea de așteptat vreo trei decenii, pînă să pună omul piciorul pe el...
.
Asupra anului imaginii, sînt nițel derutat de tipul pălăriei unor bărbați din asistență, dar tipii rurali (cari au asistat...) plus steagul desfășurat îmi trădează un ante1916...
PS
Mă ia un pic cu bîzdîc, la gîndul că vreo Prispă a Gemenelor din Caraiman va fi fost bine mersi și cu decenii (milenii?) înainte de ivirea-mi pe lume, și va rămîne cum îi acum și mult după ce-mi vor săla unii coliva la groapă (altă metaforă mai cu simțire nu am găsit...).



PS2

În context colivă.., rîdem-glumim dar mă păscu în ultimele două ture montane sentimentul cel nasol foc...
Că ești la doi pași.

De fapt, la doi pași de Ea ești cînd - pe prize nașpa și expuse - ai sentimentul că nu te mai poți ține...

La zece pași te afli cînd nu ești sigur că vei depăși obstacolele ce se profilează nu departe, și care-ți stau irevocabil în drum spre locuri mai puțin periculoase.
De fapt acest ultim tip de sentimente mă vînturară în ultimele două ture.

Barim în ultimul caz lucrurile nu fură chiar dramatice, dar pas de te pune cu adîncul, atunci cînd are el chef a secreta ceva...

Imaginile pe cale le alătur.
Cele prăpăstioase sînt puse pentru a genera sentimentele potrivite, la aserțiunile de mai sus. Ulucul simpluț de pe acolo fu însă cel care a născut temerea pomenită.







În traversarea Valea Spălăturii - Hornuri de acum două săptămîni, grija cea aparte a țîșnit în momentul în care ne aflam prinși într-o adevărată capcană de accentuate dificultăți alpine, în nesfîrșite pasaje unde asigurarea se afla iluzorie. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu