duminică, 31 iulie 2016

O anumită parte a ecologistilor, de ieri si de azi

Ieri, în Șaua mare a Caraimanului (unde-s destule flori de colți)...



... iar apoi la vedere un ciopor de clopoței, de nimeni rupt la doi pași de cabana Caraiman, am picat pe gînduri...





Și anume, dacă nu cumva marea campanie cu 'Nu rupeți florile pe munte', de acum niște decenii, nu era înaintaș al prezentei, cu așa-zisa defrișare - catastrofală - a pădurilor patriei...

Din start miros încă o dată particularitatea oricărui demers șmecher care se respectă... E vorba de pastilele mari, la care nu-ți vine a ridica glasul îndoielii.
Pe vremuri, la grija de flori rupte, identificai ideea de frumusețe ucisă.
Acuma e cu deșertificarea ce-ar surveni, unor tăieri forestiere de amploare zice-se astronomică.

Erau lamentări mari cîndva (pe care eu le-am luat în serios), cum că muncitorii ce-au ridicat Crucea eroilor au cules la greu - și stîrpit - florile de colți din Șaua Mare.
Am îndoieli de justețea relatării, iar asta nu neapărat văzînd azi bine mersi acele exemplare de 'steluță' (posibil ca destui vizitatori ai locurilor nici să nu știe azi cu cine au de-a face, iar oricum moda pusului de edelweiss la pălărie s-a dus demult...).

O să ziceți aici că-s eu demolator de acțiuni cu mult bun simț... Nu m-aș grăbi să-mi dau cu așa par în cap. Pînă una-alta, nici aceia care lansează așa campanii nu-s uși de biserică.
Atîta doar că dumnealor respectă mai mult ca mine fricile, respectiv nevoile Publicului de-a se revolta pe ceva ...

PS
Am pomenit diplomat, în titlu, doar de-o anumită parte a ecologistilor...
La bani mărunți, grija pentru un ceva care nu ți-e în contact direct (degradarea planetei) ține inevitabil de altele pe care ai a defula (degradarea personală, inerentă vieții), respectiv dorul de a te înscrie într-un curent la modă (și sperînd la avantajele de rigoare, palpabile sau nu).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu