duminică, 31 iulie 2016

Passe temp(s), montane


M-aș afla ultimul om, care să ceară salar de la Fundația Traiului în Prezent.

Asta, pentru că meditez și asupra plimbatului rocilor prin măruntaie Pămînt, pînă să cadă din pereții Văii Albe, dar și că urmează a sosi un moment la care nu voi mai putea sui în locurile tare dragi, din abruptul Bucegilor.





Știu, că e un subiect tare urît.
Și care face de baftă pe rablagitul de-l ridică în discuție...


Meditez și la așa ceva, chit că orice om puternic nu suflă vorbă de-așa viitor personal.
Nu, căci ne aflăm eterni.








Va fi nasol.
Dar inevitabil.


Au trecut atîția prin așa coborît de stachetă, dar soarele continuă să se ivească, în fiecare dimineață...


PS

În poze, imagini către un loc tare drag subsemnatului, între caraimanienele albișoare ale Crucii, respectiv Brîului.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu