marți, 12 iulie 2016

Scrise omagiale

Teoretic, mi-i lipsă de modestie mai jos.
.
Am momente în care imaginația se apleacă asupra ideii relatărilor privindu-mă, după ce nu voi mai fi.
În context, paarcă aș avea probleme să-mi văd puse în cont scrise precum cele de aici.

.
Mi-o fi timiditate la mijloc, sau vreun refulat dor de osanale și mai mari - nu știu exact...
Dar nu mi-ar plăcea să mă văd țintă a ceea ce eu consider limbaj de lemn.
.
Parcă aș prefera să mă descopere singuri unul-doi. Căci la zece rezonanți-la-fel nu pot spera, ar fi prea mult.
.
Cred, și-i probabil vina aritmeticii ideilor, că-n baza unui text 'social' nu poți fi decît superficial cu tipul pomenit acolo.
Este drept că-n paralel vreun interes prea mare pentru cineva poate duce la un măcar teoretic băgat prea tare în suflet...
.
PS
Nu știu cum privesc alții laudatio-urile.
Eu văd deseori în ele o fragilitate, aceea de a nu putea îmsăila acolo măcar un lucru neutru, cu atît mai puțin condimentul unei erori prin viață. Care l-ar trece între oameni pe acela, dar l-ar scoate (probabil fulgerător) dintre idoli.
Se pare că prezentările cu-de-toate sînt prea mult pentru anumite minți...
Teoretic, eu-s ăla răutăcios spunînd astea. Dar mi-i chiar vină, dacă asta e realitatea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu