miercuri, 13 iulie 2016

Un unghi. Întru religie, și nu numai

Spune cineva:
„Un Moment de Reculegere - Mănăstirea Caraiman”

I
Păi.
Las altora placerea a se reculege la așa ceva.
În context, stau și meditez dacă respectul pentru religioase poate fi și altfel decît superficial, pînă la o vîrstă, iar - abia - apoi deschizînd potecă spre biserica din cartier?

II
Am bunul simț de-a medita măcar în treacăt, ce-aș face, ajuns zob dar suflînd - în vreun cotlon de munte.
Și singur.
Oi începe acolo a implora ajutor divin?

Simt că, în ciuda siguranței mele - îndeobște afișate în fața computerului -, m-aș agăța ca naiba de viață (sunînd la Salvamont, și implicit acceptînd să fiu făcut de baftă via vreo știre a ProTV), dar spre moșul cu barbă n-ar ridica ochii.

Așa mi se pare barim acum, așezat comod în fața monitorului de laptop.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu