joi, 1 decembrie 2016

CONCEPTE. Cultura.



Pe undeva:

Comentarii succesive ale subsemnatului, la postarea citată mai sus:

...Sînt curios. La 16 ani, maturul cu pricina cum vedea subiectul?


Eu nu s cucerit de Eminescu. Din destule motive, inclusiv pentru că posed porții măricele de inteligenta, cit si de rațiune.
Altminteri mi e simpatic Eminescu si i respect viața cea tumultoasa. Prefer ca model vreun Maiorescu.
Mie, susținătorii cultului Eminescu îmi par a poseda atît lipsă de mintoșenie, cît și neam prost.
Prima îi face să nu cerceteze cu ochii și mintea lor scrisele ori viața Respectivului, Din oportunism ori teamă (și comoditate?) iau de bune ce li s-a spus.
Neamul prost de care vorbesc e legat de faptul că dumnealor nu admit și altă părere în chestiune. Plus că ei voiesc ma te prosterna și matale la marele poet (treaba aduce cu strădaniile unora, în comunism, pentru a mînca și cei din jur rahat, nu doar ei care aveau simbrie din așa consum).
Legat de băieții cu sondajul în curtea liceului.
La anu-mi de învățămînt superior, am reținut de la profesorul de psihologie că-i bine a cerceta asupra dorințelor profunde care stau în spatele gesturilor noastre.
În cazul intervievatorilor, eu simt a fi invidie pe tinerețea și nonșalanța acelor școleri mai răsăriți. Cum s-a născut - cam pe la 35-40 ani - așa sentiment se poate explica.


'' vine o generație pe care ne putem baza când vine vorba de băgat site-ul de cultură în dubă...''
Ca opinie strict personală.
Conceptul de cultură - mai ales vehicularea lui - îmi pare semn al lipsei de nobilitate (puteți folosi aici și echivalentul prescurtat și urît...) în ale finețurilor intelectuale.
Cultura e un concept inventat, creat pentru omogenizarea (în sens funcțional) al societății, și mai puțin pentru șlefuirea individului.
Ca urmare, sumedenie de indivizi doar jonglează cu vorba - din motive explorabile. Cine-i modificat interioricește de cultură nu simte nevoie nici a bate toba că-i nemaipomenit, nici să folosească acea vorbă, de cultură (care pesemne i-a intrat în inconștient, și ca la toate de pe acolo nu simte nevoia unei etichete).
În context, și privind spre gloria adusă unui ins bifînd anul acesta veacul personal, pe numele-i mic Mihai, stau și gîndesc dacă doi la sută dintre cei care i se prosternează (altminteri cam de sanchi) l-au și citit.
Iar dintre cei care l-au lecturat, cîți l-au priceput măcar nițel (recunosc a nu fi cazul subsemnatului).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu