luni, 6 martie 2017

A căsca gura. La o pietricică, pe munte.


Un comentariu, la o poză oarecare:

„Pina si asa ceva poate avea frumusete...”(Corina)




Păi are.


Acum aproape trei decenii, parcă o ploicică m-a trimis sub un bolovan din Valea Spumoasă (veneam dintr-un vîlcel vecin, cel dinspre vest).
Și-acolo m-am uitat întîmpltor la stînca cenușie din grotă. Atunci am descoperit minunăția ce decurge din a privi cu atenție ceva (dacă e-un natural, cu atît mai bine).

Aș minți să spun însă că reușesc des a mă lăsa pe valurile unui asemenea gest...
Ceva oprește.
Dar am idee însă de minunăția din așa ceva...

PS
Imaginea de mai sus e luată în Hornurile Văii Seci, spre final de iunie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu