luni, 10 aprilie 2017

De-ale muntelui și nu numai. Inșii care 'se implică'

Sînt aici două posturi Facebook, ce-am considerat necesar - în vanitatea mea de autor (ratat) - a sta și pe blogul subsemnatului.

IZilele proaste-s acelea în care omul își dă seama că are o existență proastă (am zis-o suficient de elegant?)

IICînd pomeneam în postu-mi precedent de zile proaste (ale vreunuia), merita adăugat că - în așa zile - insul cu pricina lasă deoparte menajamentele față de semeni.
Sună urît ultima chestie, nu?
.
În practică, și dacă am citit eu bine cîndva o definiție a depresiei (în acest caz, încă la stadiul de acoperită cu furie), tulburările accentuate decurg și din a obosi să lupți cum naturalul din tine, pe baza legilor societății în care ai fost chemat (nu e prea clar, de către cine...) să viețuiești.

Alții stau mai tare pe picioare.
Încă nu i-a răzbit oboseala (cea dezvăluitoare de cer-după-cer, v. PS) generată de lupta natural - reguli sociale.
Naturalul cu pricina nu înseamnă doar dor de dat cu parul, cum vrea Specia. Dar și exprimare de acută frica (e treaba aia care însoțește existența...). Ultima chestie nu e de bon ton, deoarece risc să indispună grav și alții din jur, care deja abia se țin pe picioare, în a-și lua cîmpii cei psihici.

Lungă introducere, nu?
Protecția împotriva neplăcutelor din jur se face și adoptînd o mai mare ori mai mică atitudine de asistat.
Asistarea executîndu-se în domenii diverse, între care în lupta împotriva tristeții personale (de unde vine ultima, e de studiat...).
Prin urmare, apar afirmații ca aceasta:

„Un adevărat alpinist nu se măsoară după cîte vîrfuri a cucerit, ci [după] cîte a înveselit.”
E stadiul la care un domn a opinat:
„Înțeleg de aici că există tipi triști, care au nevoie (multă?) de-a fi înveseliți. Întreb oarecum retoric, eu fiind un așa tip trist.”
Răspuns:
„Mi se pare interesant ca mai toti marii alpinisti ai lumii, mai devreme sau mai tarziu, au simtit nevoia sa se implice in proiecte comunitare.. De la construirea unei scoli in Nepal la ore de educatie montana pt elevi. Nu cred ca e intamplator. Sigur, nu doresc sa diminuez valoarea umana a vreunui alpinist care nu s-a implicat. Vroiam doar sa scot in evidenta ca poate alpinismul asta e mai mult decat cucerirea unor varfuri sau senzatia de satisfactie personala, bucuria sufleteasca. Poate e un mecanism de autocunoastere si declansarea empatiei si a unor sentimente altruistice..parerea mea”
Ca psiholog amator ce mă aflu, privesc aici la binomul comunicare de nevoie sufletești brute, respectiv de haina socială pe care o capătă acestea.
În cazul nostru, ideea tristeței gata-gata a se deconspira inițial capătă un surplus de vorbe sociale (adică maaari), despre implicare alpiniști.
Se poate remarca însă, dincolo de aparențe, continuarea atitudinii de asistat: alpiniștii fac bine altora (puteți bănui în care categorie se plasează autorul citat...).

Discuția a continuat, cu amabilitate de ambe părți, dar m-aș opri numai asupra ideii de implicare.
Care-i valabil, cred eu, cam la orice ființă umană, nu doar la alpiniști.

Implicarea cu pricina, prin definiție, este un mod de-a satisface nevoi personale
. Care, și aici, nu pot merge singure, așa că sînt preluate percepte sociale. Mai exact mîna însului conlucr(eaz)ă cu aceea a Organizației sociale (ca fapt divers, morala ori regulile comportamentale decurg tot de la aceasta, chit că nu e cunoscută sub numele indicat de mine).

Cum am zis, vorba cu pricina prin definiție indică conlucrarea pomenită.
E de văzut aici cine-i altruistul (avem a hotărî aici de care ghilimele punem: mari sau mici...).
Respectivul e un tip urmărind nu doar folos material, dar și multe aplauze, din partea semenilor.
În același timp, și recunoscîndu-i deschis acele însușiri, el e capabil de efort social (în cazul nostru și montan). care cuprinde inclusiv a zîmbi mult unor tipi care nu ți-s neapărat dragi.

PS
Vorba cu cerul de după cer.
La un moment dat (nocturn..), m-a speriat grozav ideea că e decupată - aproape ca la conservele de metal - o parte de cer, fiind vizibil ce e dincolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu