vineri, 7 aprilie 2017

Vîlcelul Poieniței. Idei întru istorie



Postînd o imagine pe undeva, și adăugindu-i locul unde am luat-o (vîlcelul Poieniței. Coștila, Bucegi), mi-a fugit mintea la denumirea folosită de N. Bogdan la 1910
”Vîlceaua Coștilei”.
Deduc de aici că exista - la cei care-i furnizează toponimicul - deja o Vale a Coștilei. Iar actuala V. Poieniței pare să fi fost a doua zonă cunoscută acelora.
V. Coștilei fiind, după cum spune Radu Țițeica firul rezultat din unirea - în zona de pădure - a văilor actuale Coștilei și Gălbenele.
Odată stabilit acest cap de pod, al actualului V. Poieniței, s-a putut sui Mălinul, iar în paralel explora din acesta spre nord.
Acum mă lămuresc de ce poartă numele de Poiana Mălinului o zonă oarecum din afara marii văi. Pentru că la vremea cu pricina e foarte posibil ca exploratorii să nu fi suit mult pe valea-mamă.
De fapt, poate nici nu-i interesa a străbate cap-coadă vreo vale, ci a urmări descoperirea de capre negre. Nu cred că altceva i-a pus în mișcare, abia apoi - la auzul relatărilor lor (poate un pic umflate), turiști mai îndrăzneți au fost tentați a fi conduși prin abrupt.

PS 
Posturi fără imagini voi continua a pune aici, în vreme ce unele ilustrate vor fi indicate aici printr-un link.
Să aveți o zi bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu