vineri, 10 februarie 2017

Munte. Păreri.


Marian Anghel se află un montaniard pentru care am și simpatie, și stimă (iar asta nu de ieri-de azi).

Asta, inclusiv pentru că scrie cu miez despre munte, despre cățărătură.

Recent, el semnează acest material.
„Babilonia alpinismului românesc”
.
Pe care-l aplaud, dar am și cîteva observații.


Nu aș lupta vreodată cu un trend din societate.

Pot să nu fiu de acord cu el (și mă întreb, totodată, dacă n-am rămas eu în urmă), dar știu se află rezultată corectă - a unor oameni care au toate motivele să fie cum sînt.


Dacă suitorii momentului țin a folosi „anou” și altele, cred că își au socoteala lor, prin urmare n-am de gînd a-i trece cu anasîna strada.


Probabil așa atitudine ne scutește și de-a vedea vreo felie a realității drept tristă.
.

PS

La chestiune, cred că nimic nu rămîne trist etc., dacă ne străduim a rămîne pe durerosul sentiment.